Vraji

Mijloacele magice prin care se pot trimite asupra oamenilor boli sau alte necazuri sunt – în superstiția populara – vrăjile. Vrăjitorii sunt considerați fiinţe fără Dumnezeu, care apelează la puteri satanice pentru a face rău. De obicei, vrăjitorii folosesc diverse obiecte, că: fuse, cuțite, cuie, fier de plug, dinți de pieptene, potcoave găsite, oase de mort, picior de iepure. Uneori se folosește o păpușa din cârpe, legata, străpunsa sau îngropata. Trimiterea bolii sau râului câtre cineva se face prin obiectele vrăjite sau prin rostirea unei vraji; iar acestea puteau provoca “bube-dulci”, junghiuri, dambla sau albeața; dar aveau şi menirea de a desparți doi oameni care se iubeau; puteau “lua” somnul copiilor, laptele vacilor şi altele. Vrăjile se numeau “făcătura” sau “aruncătura”; se mai folosea “argintul-viu”, adică mercurul descântat şi trimis la cel ursit de vrăjitoare.

Descântece

Superstiția spune că vraja nu poate fi desfăcuta decât de descântece. Cercetătorii de folclor spun că este destul de dificil de cules astfel de descântece, care sunt făcute, de regula, de bătrânele satelor, deoarece acestea nu vor să-şi dezvăluie “tainele”. Se știe că descântecele se fac în mai multe feluri; cu apa “neînceputa”, cu plante de leac, intre care mătrăguna, cu un ștergar curat, pâine unsa cu miere, sare şi lumânări. Se mai folosesc: busuiocul, pana de păun, un ban vechi de argint, legate cu fir roșu si, în unele regiuni, cu cuțit. Trei zile, marți, joi şi sâmbăta se descânta; dar, în nici un caz, nu se descânta la “pișcatul lunii”, adică atunci când este Luna Noua, pentru că atunci efectul descântecului poate deveni nociv, se inversează şi poate dauna. Junghiul era descântat folosind cuțitul, deoarece se spunea că “i s-a pus cuțitul”. Atunci când descântecele nu ajutau bolnavul sau nu aveau efectele dorite, romanii apelau la ajutorul Bisericii, plătind rugăciuni pentru vindecare sau îndepărtare a vrăjii sau căutau un preot ori sihastru pentru citirea molitvelor Sfanțului Vasile cel Mare. Un alt mod de desfacere a vrăjilor este utilizarea “focului-viu” prin aprinderea unui foc intre doi arbori îngemănați, folosindu-se cenușa pentru diferite ritualuri sau apa fiarta la acest foc. Aceasta ajuta şi la dezburatorit; despre descântecele de deochi vom vorbi intr-un număr viitor.

Blesteme

Sunt cele mai simple vraji, cele discursive, care se mărginesc la simpla rostire. E drept că, superstiția spune că, unele persoane au “gura pocita”, adică au legături cu duhurile rele, iar blestemele rostite de acele guri se împlinesc întotdeauna. Blestemele sunt multe şi toate sunt cunoscute atât la sate, cât şi în mediul urban. Câteva exemple: “Lovi-te-ar boala!”, “arde-te-ar focul!”, “sari-ti-ar ochii!”, “manca-te-ar viermii!”, “manca-ti-as coliva!” sau “dormire-ai somnul de veci!” Uneori, oamenii le rostesc în mod mecanic; dar daca ar gândi puțin la conținutul lor, ar înceta – poate – să profereze asemenea grozavii. Unde mai pui faptul că, uneori, blestemele, din diferite motive, se intorc asupra celor care le proferează!

.