O caracteristica a culturii române este relația speciala dintre folclor şi cultura învățata, determinata de doi factori. În primul rând, caracterul rural al comunitatilor românești a condus la o cultura tradiționala extrem de vitala şi creativa. Creațiile populare (cea mai cunoscuta este balada Miorița) au fost principalul gen literar până în secolul al XVIII-lea. Ele au fost atât o sursa de inspirație pentru creatorii culți cat şi un model structural. În al doilea rând, pentru că aceasta cultura a fost modelata in jurul a conacelor prințe şi boierești şi monastirilor.

Creație pământului

Povestirile sugerează că Dumnezeu a făcut pământul cu ajutorul animalelor, în timp ce Satana a încercat sa-i contracareze planurile. În majoritatea versiunilor, înainte de a exista pământul, un ocean fara margini numit Apa Sâmbetei a fost lăcașul lui Dumnezeu, iar Diavolul era văzut că servitor, mai degrabă, decât egal. Diavolul poarta in aceste povestiri numele de “Nefârtatul” şi este întrucâtva fratele neghiob al lui Dumnezeu in varianta populara. Aceste povestiri apar in folclorul romanesc, dar şi in cel aromân, slav, macedonean sau bulgar. La luarea deciziei de a crea pământul, Dumnezeu l-a trimis pe diavol pentru a aduce un pumn de lut din adâncul oceanului în numele sau sfânt. Diavolul a stabilit însa că va încerca sa-l aducă la suprafața în numele sau, dar nu a putut reuși până când nu a folosit numele Domnului. După ce a fost scoasa din ape, bucățica de lut a fost pusa de Dumnezeu in pamant să crească şi Dumnezeu s-a pus să se odihnească. Diavolul a încercat sa-l împingă pe Dumnezeu dincolo de pamant in toate direcțiile cardinale, după care s-a ferit de cruce şi s-a tras el însuși in pământ.

Originea răului

Alte relatări, mai apropiate de cea biblica, sugerează că Diavolul şi demonii lui au fost odată îngeri ai lui Dumnezeu. Diavolul, cu toate acestea, a încercat să se revolte, şi, că răspuns, Dumnezeu a deschis cerurile şi i-a alungat, iar ei au căzut pe Pământ. Temându-se că Raiul ar putea fi golit, arhanghelul Mihail l-a resigilat, înghețându-i pe demoni acolo unde se aflau in cădere. Aceasta povestire este legata de conceptul vămilor cerești, obicei înrădăcinat la noi, în care fiecare suflet este interceptat pe drumul sau spre cer de către acești demoni, care încearcă să iasă din iad. Ea a dat naștere, de asemenea la proverbul românesc “pana ajungi la Dumnezeu, te mănâncă Sfinții”.

Originea lui Dumnezeu

O alta problema frecvent abordata este cea a originii lui Dumnezeu, care este explicata prin motivul păpușii rusești, înaintea lui Dumnezeu a fost altul care l-a creat şi așa mai departe. Astfel, aceasta explica numeroasele nume folosite de Biblie pentru Dumnezeu de-a lungul vremii. Oltenii au crezut (cred) că primul “Dumnezeu” a fost numit Savaot, urmat de Amon, Apollo, Dumnezeul Creator al Bibliei şi, în cele din urmă, Isus Hristos.

Cum s-a format Pământul?

Chiar şi după ce imaginile şi simbolismul creștin a devenit parte a culturii românești, Mama Pământului este identificat că fiind consoarta lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc.

Originea munților se explica in multe moduri de culturile din diferitele regiuni ale României. O poveste spune că munții s-au format că un răspuns la cererea lui Dumnezeu de a hrăni tot ceea ce trăiește, iar Pământul s-a cutremurat şi a dat naștere munților. O alta versiune sugerează că Pământul era prea mare pentru a fi cuprins de cer şi de aceea Dumnezeu a încercat sa-l micșoreze ridicând munții in sus. Adesea, aceste povesti sunt însoțite de imaginile unuia sau mai multor piloni ai lumii, care susțin pământul de jos şi sunt de obicei plasați sub munți. Cutremurele sunt adesea atribuite alunecărilor de pământ provocate de Diavol care încearcă să le dărâme, iar Dumnezeu şi îngerii încearcă să le reclădească in perioadele de post.

Mitul Blajinilor

Acest alt pământ este imaginat că o imagine în oglinda al celui prezent şi că o casa a creaturilor numite Blajini (cei cu suflet blând), alteori poarta numele de Rohmani în Bucovina. Ei sunt descriși că antropomorfi şi scunzi, având uneori un cap de șobolan. Ei sunt fie descriși că fiind rău intenționați sau că având un mare respect pentru Dumnezeu şi ducând o viața fără de păcat că Adam şi Eva in rai. Unii cred despre ei că sunt niște ființe firave, blajine, fără vina care trăiesc intr-un fel de paradis terestru.

Sărbătoarea româneasca Pastele Blajinilor este o modalitate de a-i răsplăti pentru beneficiile pe care le aduc. Din moment ce ei trăiesc în izolare, nu au nici o modalitate de a ști când vine Pastele. Acesta este motivul pentru care românii mănâncă oua vopsite şi lăsa cojile in voia apei, de unde ei cred că vor ajunge la Apa Sâmbetei şi de acolo la Blajini.

Unii le explica existenta că fiind urmașii lui Adam, fiul lui Seth. Alții afirma că obișnuiau să trăiască alături de oameni pe pământ, dar că Moise, văzând poporul sau oprimat de ei, a despărțit apele şi, după ce el şi oamenii lui s-au retras in siguranța, a dat drumul apelor prinzându-i in capcana.

Eshatologia

Simbolul cel mai important asociat cu sfârșitul vremurilor este cel al cutremurului. Inundațiile şi prăbușirea munților sunt strâns legate, in aceasta viziune, de aceste cutremure, care sunt cauzate în principal de lipsa de credința, care accelerează prăbușirea Pilonilor lumii. Alții atribuie cutremurele pământului (care este viu, şi, prin urmare, poate simți) care își da seama că oamenii au luat-o pe cai rele şi tremura de spaima. Alte fenomene naturale rare, cum ar fi Eclipsele sau Cometele au fost văzute că un semn al sfârșitului lumii.

Daca aceste avertismente nu vor reuși, Dumnezeu va iniția sfârșitul lumii. Astfel de imagini că soarele întunecându-se, luna însângerata şi stelele care cad sunt asociate cu primele semne ale sfârșitului lumii. Trei sfinți (de obicei, în persoanele lui Enoh, Ioan şi Ilie ), se spune că vin pe pământ pentru a dezvălui încercările diavolului de a distruge lumea, după care aceștia vor fi uciși prin decapitare. Cerul şi pământul vor fi trecute prin foc, iar pământul va fi curățat, astfel încât Creatorul să porta coborî pe el.Cele 12 vânturi vor matura cenușa oamenilor şi ii vor aduna în valea Safed unde va începe Judecata de Apoi.

Surse din Moldova şi Bucovina vorbesc despre o armata mare condusa de împăratul Constantin care va cuceri toate statele lumii şi ii va ucide pe toți cu excepția celor puri, care vor repopula apoi pământul. Într-un alt caz, daca aceasta armata nu va veni, Dumnezeu va arde pământul şi ii va aduce pe Blajini să trăiască aici. Într-o alta varianta, Isus Hristos va veni şi va crea o noua lume că şi tatăl sau înaintea ei. O credința nu atât de larg răspândita este cea a distrugerii definitive a pământului, după care Dumnezeu şi diavolul vor împarți sufletele morților între ei şi se vor retrage pe Luna, care este considerata a fi fost făcuta după chipul pământului pentru a servi că loc de retragere, după distrugerea pământului.

Caracteristicile ale folclorul românesc

Tradițiile populare bogate ale României au fost hrănite de mai multe surse, unele dintre ele datând dinaintea formarii poporului roman. Artele populare tradiționale includ sculptura în lemn, ceramica, țesăturile şi broderii de costume, decorațiuni de uz casnic, dans şi muzica populara foarte variate in funcție de zonele etnografice. Etnografii au încercat să colecteze în ultimele doua secole cât mai multe elemente posibile: Muzeul Taranului Român şi Academia Româna sunt în prezent principalele instituții care organizează sistematic datele şi continua cercetarea.

Românii au avut, din cele mai vechi timpuri, o multitudine de obiceiuri, povesti şi poezii despre dragoste, credința, regi, prințese şi vrăjitoare. Etnologi, poeți, scriitori şi istorici au încercat în ultimele secole să păstreze şi să conserveze povesti, poezii, balade şi au încercat să descrie cât mai bine obiceiurile şi datinile legate de diferite evenimente şi perioade ale anului. Obiceiuri legate de anumite perioade ale anului sunt Colindele de Crăciun, sorcova de Anul Nou sau Mărțișorul. Alte obiceiuri sunt, probabil, pre-creștine, de origine păgână, cum ar fi Paparuda – obicei prin care se cheamă ploaia in timpul verii, sau teatru mascat sub forma de poveste precum Ursul şi Capraîn timpul iernii.

Poate cel mai mare culegător şi pastrator al basmelor populare fost povestitorul Ion Creanga, care, într-un limbaj foarte pitoresc, a dat forma acestor povesti clasice nemuritoare ale căror motive şi simboluri ne vorbesc din timpuri străvechi despre oameni şi locuri de legenda. Printre ele se număra Harap Alb sau Fata Babei şi Fata Moșului şi altele asemenea. Poetul Vasile Alecsandri a publicat versiunea cea mai de succes din balada Miorița, un poem trist, filozofic, centrat în jurul ideii de moarte prin contopirea cu natura şi îmbrățișarea acesteia. Un alt editor prolific de basme populare a fost Petre Ispirescu, care, în secolul al XIX-lea a publicat un număr impresionant de volume care conțin un număr mare de basme, legende şi povesti din mitologia populara. Ele sunt centrate în jurul personajelor populare, cum ar fi Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosânzeana, personajul negativ sau monstrul Zmeu sau Căpcăun, Balaurul sau alte ființe fantastice precum Zâna cea Buna sau Muma Pădurii.

.