Noaptea Strigoilor; Ajunul de Sântandrei (29 Noiembrie)

Obiceiuri:

În această noapte oamenii dau cu usturoi pe fereastră pentru a se proteja de spiritele rele, femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenușă caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură

În noaptea de Sântandrei fetele nemăritate își puneau busuioc sfințit sub pernă pentru a-și visa ursitul. Metoda cu vergheta este cunoscută încă din bătrâni ,într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o vergheta sfințită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului.

În Moldova o altă tradiție spune că fetele de măritat ,trebuie să stea singure la miezul nopții, lângă gura sobei pentru a-și vedea sortitul, la care fata v-a întoarce ulcica de lut , noua cu gura în jos. Pe dosul ulcelei , trebuiesc lăsate să pâlpâie 3 bucăți de cărbuni, în timp ce tânăra rostește un descântec pentru a trezi o atracție pentru cel iubit.

În Oltenia, copiii tăiau crenguțe de meri, peri pentru a le îngrijii până la Sfântul Vasile. Dacă crenguțele erau bogate în muguri și flori, acestea vesteau un an bun și roditor. În această zi se pune la încolțit grâu, pentru întreaga familie. Cel al cărui grâu este frumos și înalt se spune că va avea un an bun cu bani și sănătate.

În noaptea de Santandrei, se organizează petreceri ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada – o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc. Pazitul usturoiului de catre fete si flacai toata noaptea tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Usturoiul va putea ulterior sa asigure protectie peroanei respective ca: remediu terapeutic, aducere de petitori.

Credințe:

Legendele spun că în ajunul Sfântului Andrei bariera dintre cer și pământ se ridica și spiritele negre bântuie locurile pământești. Unele obiceiuri nu sunt de natură religioasă, dar au la bază sute de ani în care au fost transmise din generație în generație.

Dacă în noaptea de Sfântul Andrei este senin și cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.

– Se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor; se apără vitele cu mac, sare.

– Nu se mătură de teama lupilor; se ascund meliţele de teama strigoilor.

– Dacă este luna plină şi cer senin, iarna va fi moinoasă; dacă este nor, ploaie, nea, zăpezile vor fi mari.

– Se fac vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste.

Sântandrei – Sfântul Andrei – Moş Andrei. (30 Noiembrie)

Iesirea filipilor de toamna.

Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat este considerat “Ocrotitorul Romaniei” sau “Patronul spiritual al romanilor”: prilej pentru a cerceta ce va aduce anul urmator, un timp in care se interfereaza planurile malefice cu cele benefice.

Obiceiuri:

Covasa. Bautura rituala. Se prepara din malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin strachini sau oale si se impartea prin vecini “pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos”. In alte sate covasa se numea braga si se prepara numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau, erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut. Fiecare om “este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi”.

– Se mănâncă bucate cu usturoi.

– Se fac vraji de intors pentru obiectele furate, pierdute.

– Fetele fac vraji de dragoste.

– În unele sate din Oltenia copiii taie mlădiţe din pomii roditori ( meri, peri, cireşi, vişini, pruni etc.) şi le pun în apă, la căldură, pentru a înmuguri până la Sf. Vasile, când fac din ele sorcove, pentru a-şi sorcovi părinţii şi neamurile.

Credințe:

– Nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă.

– Se crede ca cerul se deschide si vorbesc animalele.

– În această zi nu se dă de împrumut ori în dar căci vei păgubi.

– Sărbătoarea se ţine până la prânz apoi se pot face unele munci, dar nu se lucrează la câmp, nu se coase şi mai ales nu se înprumută şi nu se dă nimic din casă. Cei care nu respectă sărbătoarea se înbolnăvesc şi vor avea pagubă la recoltă sau la vite.

Protejarea de spirite malefice

Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic.Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta, se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii, – e grija gospodinelor mai ales -, mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa”. Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia “fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor”. Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei, Sangiorz si in alte imprejurari. Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor cand isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal, incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana iese invingator unul din ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de primul cantat al cocosilor. Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc de trei ori si capata infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe, broasca). Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant. Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuti dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat lupul sau animalul in care se metamorfozeaza. Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă.

După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul “descîntecului sării”. Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru “luarea laptelui”.

În Bucovina, înainte de Sf. Andrei cu câteva zile, femeile nu torc – „ca să nu toarcă lupii în casă”, iar de Sf. Andrei nu mătură şi nu scot gunoiul din casă, nu curăţă grajdurile, nu se piaptănă (pieptenele reprezintă în basme un şir de arbori, deci pădurea în care se află lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere.

Predicţii legate de timp

Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun, cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei “botează” cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.

– Unii batrani, nestiutori de carte dar “cititori” in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi.

– Se ţine până la amiază ca să fie iarna bună, anul cu belşug, noroc în meserii, viaţa lungă, sănătate.

– Dacă gogoşii de stejar sunt plini, va fi anul viitor ploios.

– Starea vremii dă informaţii despre iarna care vine: luna plină şi cerul senin anunţă o iarnă moinoasă, iar luna plină dar cu ninsoare sau ploaie anunţă iarnă grea cu zăpezi mari.

Predicţii legate de rod

– Pentru ca să se afle cât de rodnic va fi următorul an se pun boabe de grâu într-o strachină cu apă. Cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta .

– Se pune o crenguţă de măr în apă, dacă înfloreşte de Sf. Vasile va fi anul viitor, roditor.

Aflarea ursitei

– Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o “Turtuca de Andrei”, turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului.

– Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale.

– Prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea “ursitului”. Pentru “atragerea” acestuia este mult folosită şi metoda “făcutului cu ulcica”.

– La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit.

– O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute.

– Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

– În satele din Bucovina fetele ca să-şi vadă ursitul îşi puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când se culcau spuneau: „ Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / Şi voi hodini / Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”.

– Un alt obicei este ca fetele nemăritate să meargă noaptea la fântână cu lumânarea de Paşte pe care o aprind şi o afundă cu ajutorul ciuturei spunând: „ Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în faţa apei / Ca în vis să-l visez / Ca aievea să-l văz !

– Un alt obicei în alte regiuni, fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard, astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau lână roşie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tânăr şi frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrân şi sărac, iar de va avea coaja groasă, va fi bogat. Dacă parul este cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulţi copii.

Superstitii din Moldova de Sfântul Andrei

În Moldova un obicei foarte întâlnit este Păzitul Usturoiului.

În noaptea de Sfântul Andrei se spune că strigoii umblă pe la ogradele oamenilor, locuitorii acestor ţinuturi încearcă să ţină departe spiritele rele printr-o serie de tradiţii şi obiceiuri specifică locului.

Pentru Păzitul Usturoiului fetele trebuie să aducă de acasă mai multe funii de usturoi. Funiile se pun într-un vas mare, fiind păzite şi ocrotite întreaga noapte de o femeie în vârstă. Flăcăii satului nu se fereau să îşi arate curajul şi vitejia, aceştia mergeau în centru satului petrecând până dimineaţa. Spre dimineaţă, bătrâna împarte flăcăilor funiile de usturoi, alungând astfel spiritele rele. Usturoiul mai era folosit şi pentru alungarea farmecelor şi vindecarea unor boli.

În unele zone din Moldova, acestei sărbători i se mai spune şi Andrei cap de iarnă şi se permite producerea unei îmbinări între lucrurile rele, malefice şi cele bune. Astfel, în noaptea de Sfântul Andrei, strigoii umblă să fure ”mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”.

Bătrânii spun ca în noapea de 29-30 noiembrie are loc ieşirea din morminte a duhurilor rele. Se spune că strigoii sunt porniţi să le facă rău pământenilor şi nu pot fi alungaţi decât cu ajutorul unor plante cu puteri tămăduitoare.

Ca mijloc de protecţie oamenii mai folosesc firimituri de pâine pe care le împrăştie prin toată curtea pentru ca duhurile rele sa nu intre în casă. Animalelor şi păsărilor li se pun în hrană busuioc şi în apă se pune agheasmă.

Superstiţii în Oltenia de Sfântul Andrei

Ziua de 30 noiembrie este Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Are o semnificaţie aparte pentru poporul român. Se spune că Sfântul Andrei este cel  care a botezat primii creştini  în România şi este considerat patronul spiritual al românilor.

Credincioşii susţin că apostolul a fost răstignit pe o cruce în formă de x cu capul în jos, căreia i s-a spus „ Crucea Sfântului Andrei”.

În noaptea Sfântului Andrei, în Oltenia, se spune că de prin cimitire şi din văzduhurile întunecate ies strigoii să fure minţile oamenilor dar şi bogăţia gospodarilor. Pentru a-i ţine la distanţa, credincioşii prepară un mujdei de usturoi, ung cu el toate tocurile de la casă şi se pun pe petrecut.

În Oltenia, copii au propriul lor ritual de Sfântul Andrei. Se trezesc dis de dimineaţă şi taie câteva mlădite de pomi fructiferi şi le păstrază la căldură într-un pahar cu apă până de Sfântul Vasile când le vor folosi pe post de sorcovă.

Un alt obicei este „ziua lupului” cunoscut şi sub numele de „Gadinetul schiop”. Bătrâni spun că în această zi lupul capătă puteri miraculoase, el devine mai puternic şi îşi poate întoarce gâtul astfel încât să îşi vadă coada. Bărbatul casei are datoria să ascundă coasa astfel încât nimeni să nu o găsească iar femeia trebuie să îngroape un drob de sare descântat în pragul grajdului şi lăsată în noaptea Sfântului Andrei.

Tradiţii de Sfântul Andrei din Bucovina

Sărbătoarea Sfântului Andrei este plină de obiceiuri şi tradiţii.

Conform tradiţiei, în noaptea strigoilor, porţile dintre cele două lumi se deschid şi numai acum cei plecaţi dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, este considerată o noapte a groazei pentru că acum are loc lupta dintre strigoii morţi şi cei care sunt în viaţă. Proverbul popular “despre morţi, numai de bine” se respectă cu sfinţenie, cel puţin la cimitir.

În Bucovina, de Sfântul Andrei nu se mătură şi nici nu se scoate gunoiul din casă, iar femeile nu au voie să se piaptăne ca să nu vină lupii.

Bătrânii spun că pieptenul reprezintă locul unde sălăsluiesc lupii .

Un alt obicei foarte cunoscut în Bucovina are legătură cu banii. Se spune că nu este bine să împrumuţi bani de la cineva sau să ai datorii în ziua de Sfântul Andrei, astfel vei aduce paguba în casă.

În ajunul zilei de Sfântul Andrei, credincioşii aduc în casă crenguţe de prun, măr, cireşi sau vişin şi le pun într-o sticlă şi se lasă la înflorit până în Ajunul Crăciunului ca să aducă belşug, armonie şi linişte sufletească în gospodărie.

Femeile scot cenuşa caldă de peste zi din sobă, pentru ca spiritele rele şi lupii să nu-şi găsească liniştea la căldură.

Tot femeile împrăştie firimituri de pâine prin curte, pentru ca sufletele flâmânde să nu caute prin cămări mâncare. Acestea mai pun şi funii de usturoi la intrare şi lasă aprinsă candela de lângă icoane  pentru a se feri de vârcolaci.

Tot în această zi se fac preziceri legate de soarta recoltei. Se fac cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei “botează” cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă.

Pentru ca să se afle cât de rodnic va fi următorul an se pun boabe de grâu într-o strachină (vas) cu apă, iar cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta din anul urmator.

.

Ursus, 2013.

Copyright of the above article is held by Ursus. Reprinted with permission of the author.

 

.