Exista în cultura româneasca cea mai veche un calendar care indica datele sarbatorilor si obiceiurilor, zilele în care sa-ti cinstesti mosii si stramosii. El ne învata care este momentul cel mai favorabil pentru arat si semanat, pentru adunarea turmelor, pentru suit în munte ori pentru coborât de pe acesta. El fixeaza zilele potrivite si regulile magice necesare pentru culesul plantelor medicinale, pentru a merge sa ceri mâna iubitei, ori pentru a-ti merge bine când faci o calatorie. Ne mai învata si ritualurile gastronomice care aseaza mâncarea sub auspiciile cosmosului, spiritelor bune ori ale lui Dumnezeu. În sfârsit, ne ajuta sa patrundem tainele destinului: acesta-i calendarul popular! Într-o vreme când nimeni nu stia sa scrie si sa citeasca, cel care avea asemenea cunostinte era considerat cel mai întelept si cel mai bun gospodar.

Desi o mare parte a sarbatorilor, obiceiurilor si traditiilor s-au pierdut în negura timpurilor si au fost însusite mai apoi de catre crestinism, viata taranului român, organizata potrivit legilor calendarului popular, este înca legata de un trecut antic, daca nu preistoric. Ritualurile populare si prilejurile de ospat se întemeiaza pe cicluri precise ale naturii, îmbibate de credintele de odinioara. Spre exemplu, în ziua în care urzicile înfloresc – nunta urzicilor -, acestea devin nu numai indigeste, dar chiar malefice. În ziua de Sântion de Vara, ziua cea mai lunga a anului, (sânziene sau dragaica), ceremoniile sunt dedicate zeitatilor ploii si fertilitatii (astfel, daca fetele, total dezbracate de haine, culeg singure plantele medicinale prin padure, acestea vor avea mai apoi efecte mult întarite). De macavei (zile solare), nu se mulg vacile si nu se bea lapte, ca sa nu se supere zeii ursilor. Dar, pe de alta parte, se manânca seminte de mac de toate soiurile, care atunci au putere magica. Toate acestea sunt ramasitele unei culturi arhaice care confera bucatariei românesti caracterul sau pitoresc, solemn si spiritual totodata, în toate traditiile sale. Vezi si Ion GHINOIU, Obiceiuri populare de peste an, dictionar, ed. Fundatiei Culturale Române, 1997. Potrivit modelului sau, am fixat, prin conventie, Pastele la jumatatea lunii aprilie, iar Anul Nou începe totdeauna într-o luni. « Traducerea » calendarului, cât si notele scrise cu caractere mai mici, au fost realizate cu ajutorul etnologului Ileana Gaita.

IANUARIE ( Gerhard, Calindar, Ghenarie):

1. Anul Nou, Craciunul mic, Fratele Craciunului, Sânvasâi, Siva

3. Îngroparea anului vechi

5. Ajunul Bobotezei (Ziua Crucii)

6. Boboteaza, Iordanul, Apa-Botezata, Aratarea Domnului, Chiraleisa (ritual de purificare cu apa sfintita, practicat de catre copii)

7. Sântion, Iordanitul, Iordanitul femeilor ( ritual în cursul caruia un grup de barbati arunca în aer femeile, apoi în apa, pentru a le asigura sanatate si fertilitate)

8. Ziua Moasei

16. Sf. Petru de Iarna (cel Schiop), Sânpetrul Lupilor, Miezul Iernii, Circovii de Iarna, Fulgeratoarele (zile urâte, cu fulgere si tunete); circovii ( din 16 pâna în 18 se sarbatoresc zilele cu strigatele pasarilor de iarna, ritualuri stramosesti ale femeilor care au loc de doua ori pe an pentru a feri de boli, si mai ales de paralizie; ( circovii: cuvânt de origine slava; tzerkovi=biserica)

17. Circovii de Iarna, Anastasiile, Fulgeratoarele, Tanasea Ciumii

18. Circovii de Iarna, Tanase de Ciuma

25-31. Filipii de Iarna ( protejeaza de lupi si pe lupi), Teclele, Treisfetitele (filipii sunt vechi divinitati pagâne ale cultului familial, protectori ai casei, cult transmis de catre femei si practicat la diverse date ale anului)

31. Filipii de Iarna, Filip cel Schiop (zeul lup cel mai puternic)

FEBRUARIE ( Faurar ):

1. Martinii de iarna, Trif nebunul, Sfântul Trifan, Trifonul viermilor si al lacustelor, Arezanul (Gurbanul) viilor (Martinii protejeaza fiarele si de fiare, mai ales ursii. Trif nebunul si Sfântul Trifan sunt protectori ai viermilor si lacustelor. Sacrificii si ofrande pentru podgorii)

2. Martinul cel Mare (Ziua ursului), Stretenia ( divinitate meteorologica careia îi sunt închinate ritualurile podgorenilor cu ocazia anului nou), Târcolitul viilor, Anul Nou al Podgorenilor

3. Martinii de Iarna, Simion Batrânul (sfârsitul Martinilor)

5. Cârneleaga (« stop carnii! »)

10. Haralambie (sfântul care a pus ciuma în lanturi)

11. Vlasie (sfântl vindecator), Vlasii, Vlasii ochilor, Vracii

12. Hârtza, Saptamâna Clisei, Saptamâna Vârstata ( o zi manânci de gras, o zi de slab, alternativ)

16. Pamfile

17. Mosii de iarna, Sâmbata Mortilor, Sâmbata Piftiilor (Mosii=ziua de cinstire a mortilor si stramosilor prin daruri, în diverse perioade ale anului)

18. Lasatul Secului de carne

19. Saptamâna alba, Saptamâna Brânzei, Saptamâna Nebunilor

20. Martea Alba

22. Joia Nepomenita, Joia Necurata (sunt trei joi nefaste, în care sunt interzise anumite treburi)

23. Vinerea oualor

24. Dragobete (personaj mitic reprezentând dragostea, un fel de Sfântul-Valentin românesc), Dragostitele, Logodna pasarilor, Sântion de primavara

25. Lasatul secului de brânza

26. Începutul Postului Mare, Paresimile, Saptamâna Mare, Lunea curata (toata vesela este curatata de grasime cu lesie, sau schimbata), Spolocania, Lunea, Tarbacul Câinilor (simbolic înseamna vânatul lupilor), Cucii (alaiuri cu masti specifice, evocând pasarile)

27. Intrarea în Saptamâna Caii lui Sântoader (reprezentând reîntoarcerea luminii)

29. Joimarica (personaj mitic de batrâna rea; ea le pedepseste pe femeile care n-au terminat de tors cânepa), Joia Tuturor Jivinelo

MARTIE ( Martisor, Germanar, Faurel):

1. Vinerea Sântoaderului, Baba Dochia (personaj mitic care aduce vreme rea, reprezinta începutul primaverii), Baba Marta, Cap de Primavara, Martisorul, Intrarea în zilele Babei, Dragobete

2. Sântoaderul cel Mare, Sâmbata Mortilor

4. Iesirea din saptamâna Caii lui Sântoader

5. Martea încuiata (începutul unui ciclu de trei pâna la noua marti, potrivit diverselor regiuni, în care se interzic unele activitati, pentru buna sanatate a oamenilor)

9. Macinicii, Mosii de Martisor, Moartea Dochiei, Sâmbra plugului, Cap de primavara, Anul Nou al Plugarilor

10. Intrarea în Zilele Mosilor

15. Cristofor, Sânt-Cristofor

16. Ajunul lui Alexie (protector al insectelor si al animalelor mici)

17. Alexiile, Corn înflorit, Alexie, omul lui Dumnezeu cel cald, Ziua Sarpelui, Ziua Pestelui (ritualurile din aceasta zi reprezinta topirea ghetii, încalzirea pamântului, trezirea jivinelor)

18. Iesirea din Zilele Mosilor

20. Sarbatoarea oualor (jumatatea paresimilor), Miercurea numaratului oualor

21. Târ-nainte, târ-napoi (Echinoctiu)

24. Ajunul Blagovesteniei

25. Blagovestenie (Buna-vestire), Ziua Cucului

26. Staborul Blagovesteniilor (a doua zi a Bunei-Vestiri), Gavril Blagovesnicu

30. Sâmbata ursului

APRILIE (Prier, Florariu, Traista-n batz)

1. Ziua pacalitului, ziua nebunilor

6. Mosii de Florii. Sâmbata Floriilor, Lazarelul

7. Floriile, Nunta Urzicilor

8. Saptamâna Patimilor, Saptamâna Mare

10. Miercurea Pastilor (deschiderea cerurilor pentru reîntoarcerea sufletelor)

11. Joimari, Joimaritza, Mosii de Joimari, Joia neagra, Joia Verde (sunt 9 joi dupa Paste, când se interzic unele activitati, pentru a favoriza conditii meteorologice propice lucrarilor câmpului)

12. Vinerea Mare, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor

14. Pastele, Saptamâna Pastelui, Saptamâna Luminata (în cursul acestei saptamâni, cerurile ramân deschise pentru toate sufletele, chiar si cele mai pacatoase)

15. Luni dupa Pasti, A doua zi de Paste

16. A treia zi de Paste, Martea Dracului, Matcalau (ritualuri de înfratire)

17. Miercuri dupa Pasti

18. Joia Pastilor, Joia Rea, Joia Verde, Joia Nemaipomenita, Joia Necurata, Paparuda ( când se desfasoara ritualul pentru venirea ploii)

19. Fântanitza (se sfintesc toate apele)

20. Sâmbata Tomii

21. Pasteele Mic, Pastele Blajinilor, Druste (sarbatoarea femeilor)

22. Sângiorziul Vacilor, Ajunul Sângiorziului, Mânecatoarea, Saptamâna Neagra, Lunea Mortilor

23. Sângiorziul, Sângeorgiu, Anul Nou al Ciobanilor, Ropotinul (Martzea) Tzestelor

24. Poitra lui Sf. Gheorghe (a doua zi de Sf. Gheorghe)

25. Joia verde, Marcul (Sf. marcu)boilor

30. Ropotinul (Martzea) Tzestelor, Martzea Dracului, Martzea de traznet, Ziua Ucigasului, Caloianul (ritual de invocare a ploii), Ajunul Armindenului (sarbatoarea copacului de mai)

MAI (Florar, Frunzar, Luna ierburilor)

1. Armindeni, Începatorul verii, Ziua Pelinului

2. Joia verde

5. Saptamâna Rusaliilor (zâne frumoase, dar periculoase, care pot provoca boli grele când se supara)

7. Ropotinul (Martzea) Tzestelor

9. Joia verde

10. Todorusale (Teodor-Rusalii), Strat de Rusalii, Sfredelul Rusaliilor (apogeul Rusaliilor)

12. Ghermanul (Sf. Germaniu, protector al vitelor) Harmanul Viermilor

14. Ropotinul (Martzea) Tzestelor

16. Joia Verde

18. Mosii de lapte (zi de pomenire pentru mosi si stramosi)

21. Ropotinul (Martzea) Tzestelor

22. Mosii de Ispas (zi de pomenire pentru mosi si stramosi)

23. Ispasul, Pastele cailor, Joia Iepelor (Ispas= personaj mitologic care vede sufletele cum se urca la cer, a 6-a joi de dupa Pasti, când cerurile se închid peste sufletele mosilor si stramosilor)

25. Nedeea lui Ispas, Ioan Fierbe-Piatra

27. Oarbele Schioapele, Lunea ratacita

30. Joia verde

31. Irimia, Sarbatoarea boilor

IUNIE (Ciresar)

1. Sâmbata Rusaliilor, Mosii de Rusalii, Mosii cei Mari, Mosii de Sâmburi, Mosii de Vara, Nasterea Calusului (Calusul=dans ritual executat de un grup de barbati pentru a contracara ravagiile produse de Rusalii)

2. Duminica Mare, Rusaliile

3. A doua zi de Rusalii

4. A treia zi de Rusalii

6. Joia nepomenita, Buciumul Rusaliilor, Bulcile (pâinisoare)

8. Rusitorii, Rusitoarele (zi de pomenire a mortilor)

9. Duminica Tuturor Sfintilor, Lasatul Secului de Sânpetru

10. Timotei, Lunea încurcata

11. Spartul (Moartea) Calusului, Martzea Calusului, Vartolomeul Grâului

12. Onufrie, Nunta Soarecilor

14. Eliseiul Grâului, Joia Mânioasa

19. Iuda

23. Mosii de Sânziene, Ajunul Sântion

24. Sânziene, Dragaica, Amutzitul Cucului, Sântion de Vara

28. Ajunul Sânpetrului

29. Sânpetru de vara

30. Stoborul Sânpetrului, Pietrele lui Sânpetru

IULIE (Cuptor)

1. Cosmandinul, Ana-Foca

8. Pricupul, Procopiile (ziua coacerii)

13. Panteliile (Pantelie = unul din fratii sfântului Ilie)

15. Ciurica (în mitologia populara, divinitate care da voie femeilor sa-si bata sotii), Ziua femeilor, Chiric Schiopul, Circovii Marinei

16. Circovii (ciripitul pasarilor de vara) de Vara, (Miezul Verii)

17. Circovii de Vara, Marina, Macinica, Sân Marghita, Paliile

18. Circovii de Vara, Marina

19. Paliile, Circovul lui Sântilie al dintâi

20. Sântilie, Pârliile

21. Ilie Palie, Circovul lui Sântilie al din urma, Pârliile

22. Foca. Iesirea Pârliilor. Opârlia

23. Opârlia ( cea mai calda zi a anului)

25. Ana Ospenia, Sfânta Ana

27. Pantelimonul Oveselor, Pintilie Calatorul, Sântilie cel Mic, Sântilie cel Schiop, Sora lui Sântilie, Ilie Palie

AUGUST (Gustar, Secerar, Maselar, Macavei cap de post)

1. Macavei, Macaveiul Ursului, Împuiatul Ursilor, Pastele Vitzeilor, Ziua Crucii de vara, Intrarea în Postul Sântamariei

2. Ziua Ursului

6. Probejenia (ziua dojenirii), Mosii Schimbarii la Fatza

15. Sântamaria Mare (Adormirea Maicii Domnului)

24. Martirul Lupu

29. Crucea Mica, Sântion de toamna, Sântion cap taiat, Ioan taie capul pe varza

SEPTEMBRIE (Rapciune, Vinitzel)

1. Simion Stâlpnicul, Ciricul Pasarilor

4. Vavila

6. Ciuda lui Arhanghel

8. Sântamarie Mica (Nasterea Fecioarei)

9. Stoborul (A doua zi) Sântamariei Mici

14. Ziua Crucii, Cârstovul Viilor, Ziua Sarpelui

15. Macovei

21. Târ-nainte, târ-napoi (Echinoctiu)

24. Teclele (ziua achitarii tuturor obligatiilor)

26. Berbecarii, Filipii

27. Berbecarii

29. Începutul verii lui Mioi (Sân-Mihai)

OCTOMBRIE (Brumarel)

1. Procoava (divinitate populara meteorologica care acoperea pamântul cu o mantie alba)

11. Sfântul Filip

14. Vinerea Mare, Nunta Oilor, Sfârsitul Verii lui Mioi (Sfântul Mihai)

17. Osie. Lucinul (sarbatoare de origine pagâna, care protejeaza lupii si de lupi, în momentul înmultirii lor)

18. Ziua Lupului. Lucinul

21. Vinerea Ciumii

22. Mosii de Toamna, Mosii de Sâmburi, Sâmbata Mortzilor

25. Ajunul de Sâmedru (Sfântul Dumitru)

26. Sâmedru (Sfântul Dumitru), Ziua Soroacelor

27. Poitra (A doua zi) lui Sâmedru, Sfântul Dumitru cel Nou, fratele lui Sâmedru

NOIEMBRIE (Brumar, Promorar, Vinicer, Vinar)

1. Cosma si Damian, Vracevul (Micul vindecator)

8. Arhanghelii, Napustitul Arietzilor (berbecilor)

9. Poitra lui Arhanghel

10. Filipii

11. Mina, Ziua Tâlharilor

12. Martinii de Toamna

13. Martinul cel Mare de Toamna, Ziua Lupului

14. Martinii de Toamna, Intrarea în Filipii de Toamna, Lasatul Secului de Craciun

15. Spolocania (purificarea veselei)

21. Ovidenia (Prezentarea Mariei la Templu), Filipul cel Mare (cel Schiop)

24. Climata Vântului

29. Ajunul de Sântandrei

30. Sântandrei, Mos Andrei, Noaptea Strigoilor, Iesirea Filipilor de Toamna

DECEMBRIE (Andrea, Undrea, Indrea, Ningau, Neois)

4. Bubatul, Zilele Bubatului, Varvara, Savele

5. Bubatul, Sava

6. Mos Nicolae (Sânnicoara), Craciunul copiilor

7. Poitra lui Sânnicoara

9. Ana Zacetenia (zamislirea Sfintei Ana)

10. Sâmnicoara, Sfântul Nicolae cel Mic, Sora lui Sânnicoara, Sânnicoara

12. Spiridon, facatorul de minuni

20. Ignatul porcilor, Înatoarea (divinitate care controla lucrul femeilor si le pedepsea pe cale care nu-si terminau ce aveau de facut ori nu respectau anumite interdictzii)

23. Preziua Ajunului

24. Ajunul Craciunului, Mos Ajun

25. Craciunul, Mos Craciun

26. A doua zi de Craciun

27. A treia zi de Craciun

28. Îngropatul Craciunului

31. Îngropatul Anului Vechi si Nasterea Anului Nou, Ajunul lui Sânvasâi (sfântul Vasile)

România este o tara cu o puternica majoritate ortodoxa (85%), unde poti numara vreo suta optzeci de zile în care crestinul trebuie sa renunte la placerea de a consuma carne pentru a putea sa respecte cele sfinte. Supus amenintarii de a fi dispretuit de comunitate (fara sa mai vorbim de pedeapsa divina), el trebuie sa-si înfrâneze în cele mai multe cazuri tendintele sale naturale de a pacatui, trebuie sa-si depaseasca firea sa nevrednica prin cuvinte sau fapte nobile, sa-si înalte sufletul prin gânduri pline de credinta si pastrarea masurii în toate cele, sa-si curete trupul de tot ceea ce este animalic pentru a putea sa se apropie de Biserica si Dumnezeu. Astfel calendarul crestin ortodox stabileste perioadele de post pentru Paste, Craciun, sfintii apostoli Petru si Pavel, ori Adormirea Maicii Domnului spre exemplu. La fel, traditia ne spune ca trebuie sa postim miercurea si vinerea. În aceste zile nu se consuma nici un produs de origine animala (exceptiile sunt rare, ca spre exemplu dezlegarea la peste). Postul este câteodata total, numit si postul negru, fara sa mai vorbim de abstinenta… Singure, zilele de dulce autorizate permit fiecaruia sa guste din toate cele.

Ortodoxia româneasca (legata puternic de istoria, cultura si unitatea românilor) stabileste – în afara mâncarurilor de post – si câteva mâncaruri rituale: coliva, colacii, prescura, macinicii, turtele, ouale colorate si pasca.

Pentru marile sarbatori religioase, traditia ortodoxa prevede ospaturi unde placerea se aliaza cu voiosia, iar felurile de mâncare, altadata rituale, sunt mai mult sau mai putin sacralizate, precum mielul pascal, porcul de Craciun ori cozonacii.

Unele sarbatori populare sunt consacrate numai unor evenimente religioase – spre exemplu sarbatorile sfintilor patroni ai bisericilor si manastirilor (hramul), sau mesele rituale pentru pomenirea mortilor: daruri, pomeni, parastase -, dar si pentru sarbatorile obisnuite, atât civile cât si religioase, precum nuntile ori botezul. La pomenirea mortilor, coliva, cozonacii ori un pahar de vin nu lipsesc niciodata; la parastase se consuma – din obisnuinta, si nu din obligatie – feluri de mâncare simple, de post, laudând în acelasi timp si meritele defunctului.

Separând data nasterii divinitatii de data mortii-renasterii ei, crestinismul realizeaza sinteza religioasa cea mai larga a umanitatii: Isus, Dumnezeu-Fiul, se naste la data la care se celebrau anterior moartea si renasterea Dumnezeului-Tata antic, oricare ar fi numele care i se dadea: Craciun Mithra, etc. – dar el moare si reînvie la data mortii si renasterii Zeitei-Mama neolitice: Dochia.

Astfel, calendarul crestin este singurul care numara doua reînnoiri în cursul anului: Craciunul solar si Pastele lunar. Dochia, Craciun si Isus, desi imposibil de confundat pentru ca ei apartin unor complexe religioase diferite (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului, crestinism) îsi împart « frateste » zilele de celebrare în calendarul popular al românilor. – apud Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, dictionar (Coutumes populaires tout au long de l’année, dictionnaire).

S-ar parea ca, în majoritatea timpului, omul modern nu vede în mâncare decât o satisfacere a nevoilor sale biologice. Din contra, omul culturilor arhaice, omul traditiei, facea din mâncare o ceremonie care realiza comuniunea, legatura cu puterile superioare.

Totusi, chiar omul modern (dupa exemplul stramosilor sai înca atât de apropiati) percepe uneori mâncarea drept o expresie culturala: postul, într-o oarecare masura, dar mai ales sarbatorile ridica profanul la nivelul sacrului. Trebuie spus ca românii manânca amestecând necesitatile biologice cu cele spirituale, ceea ce este, o data în plus, o binecuvântare. Banala mâncare de fasole pregatita dupa principiile postului, a interdictiei alimentare, a sacrificiului de sine, este un mesaj sacru care invoca bunavointa divina. Daca postul este un fel de pregatire, prin purificare, pentru întâlnirea cu divinitatea, sacrificarea porcului ori cea a mielului sunt semnele unei bucurii, ale unei realizari, ale unei sperante: dupa noaptea de Craciun, zilele încep sa se lungeasca, întunericul interminabilei ierni este tot mai învins, incertitudinea începe sa dispara, iar noaptea de Paste înseamna asigurarea unor timpuri mai bune, adica a frumoaselor zile calde de primavara sau de vara.

Ceremoniile au scenarii bine stabilite: exista o disciplina a postului, dar si una a sarbatorii: astfel sunt felurile de mâncare obligatorii, care poarta în ele misiuni si mesaje sacre, cât si alimentele simbolice care favorizeaza relatiile cu semenii nostri, cu stramosii nostri ori cu divinitatea.

Actele rituale care marcheaza intrarea în perioada sarbatorii sunt atât confectionarea pâinii, cât si sacrificarea unui animal. În calitatea lor de prag al sarbatorii (care pregatesc începutul sarbatorii din punct de vedere material, dar si psihologic), aceste acte subliniaza « ruperea » de timpul cotidian, oprirea temporalitatii profane si începutul cufundarii omului în timpul sacru al sarbatorii (apud Ofelia Vaduva – Pasi spre sacru, extras din etnologia alimentatiei românesti si Magia darului (Des pas vers le sacré, extrait de l’ethnologie de l’alimentation roumaine et La Magie du don), éd. Enciclopedica, 1996 et 1997.

Nu este oare minunat ca românii din timpurile vechi au trait totul cu sentimentul participarii integrale la ordine, la evolutie, la realitatea cosmica, divina? Tot ce faceau si traiau era asezat sub semnul unor puteri superioare; de aici rezultau si regulile alimentare – un fel de cod, în întreaga acceptiune a termenului, al bunelor maniere pentru taran. ( Spre exemplu: trebuie sa manânci asezat pentru a pastra echilibrul casei; nu e bine sa arunci ultima îmbucatura de pâine ca sa nu-ti arunci norocul, etc.)

Numeroase ritualuri eurasiane dinaintea aparitiei crestinismului coloreaza ceremoniile ortodoxe românesti cu obiceiuri stranii, dar si pline de farmec, tulburatoare si socante în acelasi timp. Saturnaliile, Mithra, lupercaliile, neoliticul, divinitatile indoeuropene fitomorfe si zoomorfe, toate acestea se întrepatrund si determina, chiar si în zilele noastre, viata satelor si oraselor din jurul Carpatilor.

Grâul este ceva sfânt – o stim înca de la egipteni si de la romani -, iar majoritatea felurilor de mâncare rituale din România, fie crestine, fie nu, sunt tributare acestei idei. Si-i poate de mirare, dar si urzicile, pelinul, mugurii ori florile de salcie sau de mar, vinul, leusteanul, mielul ori porcul, sunt si ele tot atât de sfinte. La fel cum sunt si taurul, ori odoleanul, rostopasca, usturoiul, nucul, alunul si atâtea alte plante ori animale! Originea sacralitatii lor urca departe în timp, în epoca sacrificiilor, a divinitatilor solare, a imaginilor sculptate ( oricând puteti vedea cât de prezente sunt si azi în toata bucataria româneasca!).

dupa Radu Anton Roman, 2004 “Savuroasa Românie” Les Editions Noir sur Blanc, Paris.

.

Ursus, 2012.

Copyright of the above article is held by Ursus. Reprinted with permission of the author.

 

.